Toţi ne întrebăm „Ce
este viaţa?”, dar dacă stăm să observăm tot ce facem, facem cu un scop anume.
Facem cu un scop anume pentru că trebuie să învăţăm din
greşeli, din minciunile pe care le inventăm, din minciunile care ne sunt
inventate, din faptele care ne aduc fericire, din faptele care ne aduc multe,
multe bătăi de cap.
Ah, firar . Dacă stai puţin să te gândeşti şi minciunile pe
care le spunem fac parte din formarea noastră în viaţă. Chiar crezi că prea
mult adevăr este bun ?
Să fim serioşi, suntem nişte personaje care în viaţa
asta atât de naşpetă urmărim să ne vedem cu bani, fară datorii, pentru a nu te
lega la cap cu sute şi sute de probleme.
Ei bine, noi spunem că aceste lucruri sunt mişto şi ne aduc
fericirea, dar privind dincolo de vălul iluziei, degeaba ai bani, când tu eşti
ca un măr stricat pe interior.
Măr stricat? DA, măr
stricat din cauza sănătăţii pe care nu o poţi cumpăra nici cu banii pe care nu
poţi să-i opreşti pentru că ei cad ca din cer, nici cu lingourile care le ai la
bancă, nici cu ditamai vila şi sutele de maşini pe care le ai.
Am fost, suntem şi vom fi nişte persoane care-şi urmăresc
propriile interese, să ne fie nouă bine, nu contează ce minciuni trezim la
viaţă şi în ce mod obţinem acel lucru.
Dacă nu ar mai exista probleme, ar fi prea dulce viaţa asta,
nu?
HA!
Cât pe aci să uit: Aici vine realitatea şi îţi dă un upercut
şi o mare palmă de nu te vezi.
De ce spun asta? Simplu, pentru că trebuie să fie mereu cineva
care să te contrazică provocându-ţi scârbă şi în acelaşi timp ură pentru faptul
că te afli în acel loc.
După părerea mea, viaţa este un drum lung, mult mai lung ca
cel de la Craiova la Paris, cu lucruri bune, menite să-ţi mai mângâie dezamăgirile
deschise de upercutul şi palma care tocmai ţi-a fost dată.
Prietene, totul depinde de tine şi numai de tine, dacă vrei ca drumul tău să arate :
SAU
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu