„LYSISTRATA”, „piesă de piesă”

În Grecia antică s-a remarcat Aristofan, care a realizat şi „Lysistrata”.  Piesa este prelucrată de actorul şi regizorul Yiannis Paraskevopoulos, care adaptează piesa cu expresiile din zilele noastre. Spectacolul „Lysistrata” se adresează unui public reprezentat de tineri. Tineri care îşi doresc să fie grozavi, mai întâi prin limbaj, apoi prin manifestări extravagante. Paraskevopoulos spune că această piesă vine „într-un moment de criză economică pentru a aduce spiritul scânteietor al lui Aristofan”.

Rolul principal îl are Lysistrata. Este o femeie experimentată în viaţă şi rolul ei este adaptat prin profilul unei tinere revoltate, Iulia Colan. Conducătoarea este convinsă că oamenii s-au înstrăinat din cauza războiului. Nu mai comunică, au uitat să iubească şi să fie bine dispuşi. Iulia este o persoană energică şi rezolvă rolul scenic admirabil.

Din cauza războiului şi a bărbaţilor care merg la luptă în războiul peloponez dintre atenieni şi spartani, aceasta porneşte o grevă sexuală a femeilor. Lysistrata le convinge pe atenience să asedieze Fondul Public. Femeile ca şi celelalte personaje joacă rolul pionului pe tabla de şah. Ele sunt controlate de femeia experimentată, Lysistrata.

În piesă sunt prezente şi patru efigii care trimit la conceptele fundamentale din filozofia și cultura chineză, Yin şi Yang. Aceste concepte reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul și toate componentele acestuia. Avizaţi de apelul la limbajul piesei sunt spectatorii tineri, dar pot fi şi provocaţi să gândească, prin monologurile finale, cu evocări didactice, despre dramele lumii cauzate de războaiele evocate. Un alt element care trimite spre prezent este folosirea pancartelor în demonstraţiile de stradă sau chiar la intervenţiile de violenţă.

Cu revolta pornită se aude şi muzica lui Kosmas Efremides. Muzică cu accente rock, dar în anumite situaţii melodii ca în cluburile destinate tinerilor. Aşa se porneşte şi nebunia generală. Paraskevopoulos foloseşte aproximativ 18 actori care se implică activ. Remarcaţi sunt şi Adrian Andone cu rolul de magistrat cu funcţie înaltă sau Nataşa Raab. Magistratul nu e de acord cu părerea femeilor şi crede că au nevoie de bani pentru război. Nataşa Raab care este de partea femeilor, mâhnită, crede că „femeile vor să salveze ţara, au de terminat un război şi că bărbaţii devorează impozite, devorează tot”. Tot ei îi aparţine şi amuzantul moment când începe replica prin „Suflă, suflă, flu, flu, flu”.

Cu un stil simplu, „cea mai bărbată dintre bărbaţi", Lysistrata are la final monologuri informative. Sunt prezente şi englezisme, precum "Bye, bye", "Security", "Never mind" sau amuzantul "Are you talking with us? Yes, i'm talking with you. Atunci talk-ineşte!" La finalul piesei, oamenii dansează într-un grup restrâns, însoţiţi de melodia "La Cucaracha" a anilor "80.