Băi, și ce să vezi, că mă pun repede - repede să merg mai grăbit să nu cumva să pierd o bucățică. Mai erau încă două doamne care începuseră să mănânce mai toată brânza de pe platou de parcă ar fi toată a lor. Stau eu și mă gândesc. Parcă cubulețele alea ar da dependență, domnule. Mă, și ce dependență, că parcă ai mânca într-una. Mă așez și eu, în sfârșit, la standul acestuia și gust mai multe feluri. O bucată mi-a adus aminte de copilărie.
Îmi aduc aminte și acum de gustul brânzei făcută la țară, la curte. Atunci când bunicii puteau să aibă grijă de vacă ieșea cea mai bună brânză pe care puteam să o mănânc. Și mă obișnuisem cu ea încât refuzam orice alt fel de brânză. Se făcuse seară când vine momentul ca bunicul să mulgă vaca. Eu, nerăbdător, tot treceam pe lângă el și strigam „Di, șuta!”. „Di, cornuta!”, auzeai a doua oară. Asta până când dă vaca cu piciorul și varsă găleata plină - ochi cu lapte. Și pentru că lucrul trebuia să fie bine făcut, îl aud pe bunicul dând cu găleata după mine „Mai mânăncă tu mâine brânză de la vacă!”.
Dăduse vaca cu piciorul încât ceva lapte s-a vărsat și pe el. Poate că n-ar fi fost nicio problemă, dar făcuse greșeala să se schimbe de haine înainte s-o mulgă. Chiar mare greșeală! Și el, la fel ca mine, mânca foarte multă brânză. Și-i plăcea să mănânce o brânză bună și sănătoasă. Mai tare și puțin mai sărată. Nu ne dam la o parte nici la cea de la oaie, dar cea de vacă era paradis pentru noi. El era chiar dependent de ea. Îmi aduc aminte că, într-o vacanță de vară, și-a luat pălăria înainte să meargă la pescuit și a pus-o în zăr. Spunea că-i aduce noroc. De multe ori, da. Poate de asta ieșea și brânza bună. Deci și în cazul lui aș putea spune că brânza dă dependență.
FANI BRÂNZĂ
Și, dacă noi suntem așa, vă dați seama că cel care stă la o promoție cu fan brânză nu are cum să nu devină și el dependent de așa mult râvnita brânză de la Delaco. Mai mult decât atât, psihologii spun că reacția celor care se apropie de aceasta este în funcție de cât de mult ne place. Acum înțeleg de ce aproape că încep să alerg când văd promoții de la ei. Crecă dacă n-aș fi atât de atletic, mi-aș lua o prăjină. Când văd de la distanță standul decât să-mi iau avânt și să ajung mai repede la el. Cred că la proba de sărit cu prăjina nu mai sărisem, dar aș putea să particip la câte antrenamente o să urmeze.
Băi, îmi aduc aminte că odată când mi-a dat să gust, mi-a făcut o figură de am zis că mă supăr pe el dacă nu-mi dă să gust. Mă tot tenta cu o bucățică de felie și când mi-o întindea, când o dădea înapoi. Și nici nu mă lăsa s-o iau eu. „Așa sunt regulile”. Îmi venea să-i spun „mă, ce reguli, eu nu mai pot aici și tu mă lași cu gura deschisă și fără brânză?” dacă mai continua așa.
Mai mult decât atât, i-a venit o idee nebună de tot. Mi-a zis că trebuie să încerc asta. M-a pus să-mi bag în nas două bucățele de brânză și una în gură. Cică așa voi știi cât de bună este brânza, pentru că de data asta o și miros, o și gust în același timp. A mai fost odată când, mi-a zis că o să gust brânza din promoția respectivă doar dacă îmi face alba - neagra și mai și ghicesc. Eram praf. Niciodată n-am câștigat la pariuri, deci la asta nici măcar o șansă nu aveam. Am zis că mai bine mă duc să mă plimb prin mall și revin după să văd dacă am noroc. Și crecă aș fi făcut asta dacă lumea nu s-ar fi înghesuit la brânză. Că până la urmă și eu sunt tot un fan brânză, la fel ca ei.
Mă, și să vedeți ce se mai băga și o tanti în fața mea. Spunea că s-o las că ea e bătrână. Și mai avea și niște nepoți. Niciodată! Să stea la coadă, că nu renunț la brânză pentru nimic. Și ce făcea. Pleca și când se mai întorcea ea să se uite dacă am plecat, când își trimitea nepoții. Cu cei mici nu aveam nimic, așa că, puneau mâna pe câte o felie de cremă de brânză natur și repede fugeau. După câteva minute veneau iar. Iar puneam mână și, hop, gata felia. Am văzut că a scos două cutii. Am înțeles că poți cu o cutie să faci zece felii.
Stați, stați, că-mi mai adusei aminte de încă una bună. Îmi propusese să jucăm șah cu acele cubulețe. Erau făcute de la cașcaval afumat natural. I-am zis că pe asta chiar trebuie s-o văd cu ochii mei. Și nu plec până nu jucăm. Măi, să vedeți ce mi-a făcut omul. M-a pus să aranjez cubulețele în coloană, cum se face. După, îmi zice că dacă mă apuc să miros fiecare cub, voi simți ce piesă este. Dacă e pion, nebun, cal, regină sau rege. N-am uitat nici de tură. Și ce fac eu? Îl cred și încep să miros. Nimic. Îmi zice să mai încerc odată. Mai miros odată și când să termin și ultima bucată, mă împinge cu fața în brânză. Îmi mulțumește că am avut răbdare să stau la stand. Însă, el nu știe că și eu sunt la fel de dependent ca el de brânză. Și cred că aș sta și mai mult pentru o brânză bună.
La plecare, îl invit să guste și el. Să văd că mănâncă și el. Și ce face?! Ia o bucată de brânză ș-o scobitoare. Îmi zice „așa se mănâncă o brânză ca asta pentru un fan” ș-o și înghite pe nerăsuflate. I-am spus că data viitoare trebuie să ne târâm puțin pe jos, prin mall pe acolo, pe o distanță de câțiva metri, până când, atunci când dăm din coate, ajungem la o bucățică de brânză. Zâmbește și dă din cap în semn că acceptă provocarea.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu