„Ete vorbesc pe WhatsApp”

Hai că acum am ajuns acasă, am avut un examen și trebuie să vă scriu despre ce se mai întâmplă prin minunatul autobuz al craiovenilor. De data asta, am mers cu 3-ul. Îl iau din centru, de lângă KFC. Sau vis-a-vis de Universitatea din Craiova dacă nici KFC-ul nu ai idee pe unde vine. Sunt plăcut surprins să văd că au băgat autobuze la fel ca pe 9. 

Sursă foto: ziare.com

În 3, printre alții, o bătrână cu nepoata. Puștoaică cu păr șaten de aproape 1,70. Poartă un inel pe degetul din mijloc al mâinii drepte și are covrigi cu sare și o sticlă de Cola-n mână. Fardată cât vezi cu ochii. Bunica, doar o plasă galbenă în mână. Și un palton alb cu gri vechi. Pe atât de multe fire albe în cap, pe atât de puțini dinți în gură. 

Bătrâna: De când n-am mai venit cu autobuzul ăsta...
Nepoata: Ăsta arată prea bine. Bagă pe 2, pe Bresti de ăla prost. Eu când merg la școală, îl iau p-ăla. Și fac puțin și br, br, br, ete din ăsta bagă, vezi? Și îi arată cu mâna stângă 2-ul care tocmai oprise în stație.

„Ete vorbesc pe WhatsApp”

După ce mai bombăne bătrâna, nepoata ridică ușor, ușor tonul, mâhnită de condițiile în care merge în fiecare zi la școală:

N.: Dacă vine controlul, nu le dau abonamentul. Atâta timp cât nu schimbă mașina...
B.: Nu depinde de el. Bine că ți-a dat și așa... Ce făceai, plăteai 20 de milioane?
N.: Oricum mâine iau buletinul. Mergi cu mine.
B.: Da' ce faci?
N.: Ete vorbesc pe WhatsApp.

Femeia își mută repede privirea. Mai coboară lumea și se așează cu nepoata pe scaun. Îi sună telefonul și scoate un telefon care parcă, parcă să spui că ar fi Nokia 1110.

Tot atunci îi sună telefonul și nepoatei. După ce termină de vorbit se apucă iar să tasteze de zor. Poate pe WhatsApp, din nou. La următoarea stație vor să coboare și încheie orice discuție la telefon ca să-și facă loc, să fie sigure că se dau jos din autobuz.