Să purcedem, zic. Nici nu mai știu câți ani sunt, dar îmi aduc aminte că am fost în liceu într-o excursie și pe la Vâlcea ne-am oprit să vizităm o mânăstire. Era vară și erau foarte multe grade afară. Puștani și puștoaice multe. Agitație mare, dar transpirație și mai mare. Toate aceste lucruri asezonate cu un ingredient de o persoană masculină și a lui podoapă a părului dar nu pe cap. Ci pe spate. Stați așa, stați.
Să vă explic mai multe. Aproape un munte de om, cam pe la 1.80 și solid, nene, cât să-ți ocupe vederea dacă mergi la un film și stai în spatele lui. Expresia feței? De fapt, mai bine expresia fețelor. Păi și noi, băieții, eram la fel de mirați la fel de mult cum erau fetele.
Cum poți ca la vârsta aia să ai atâta păr pe spate? Man, dar chiar și așa, ai păr, dar trebuie să ai și un aparat cu care să ți-l iei. Adică e vară, e cald afară, o să porți maieu și tu vrei să agăți o fată? Adică pe bune?
Băiatul maimuță i s-a spus de atunci. Andrei, the monkey boy. Am făcut chiar și o selecție de fete pentru el, ca să vedeți cât de răutacioși am fost. Cum le alegeam? Criteriul de bază era părul. Cu cât avea mai mult păr pe corp, cu atât era o mai bună candidată pentru postul de „prietena lui Andrei”.
Da, cam asta a fost reacția noastră, însoțită bineînțeles de multe, foarte multe chicoteli și râs în stânga și-n dreapta. Răi, răi, dar i-am vrut binele pentru că nu l-am lăsat deloc în pace până când nu și-a luat părul cu mașina. Ne-a povestit că avea o mașină de tuns și că era singura lui speranță.
Acum dacă se mai întâmpla să fiu din nou la liceu în aceeași situație, sigur i-aș recomanda niște ceara de unica folosinta. Că tare bine i-ar prinde, păcătosului. Și l-ar ajuta mai mult ceara pentru epilat decât o mașină. I-ar crește și mai rar părul.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu