27 octombrie 2014

Ambientul care nu mai este ambiental

În cazul în care sunteți din Craiova știți că vorbesc despre Ambientul de lângă Publika. Oamenii merg acolo să se relaxeze. Sunt seri de karaoke unde mesele sunt rezervate cu ore, ba chiar și cu câteva zile înainte. E destul de întuneric. Suficient cât să te împiedici de la intrare că nu se vede podeaua și, mai ales, scările.

Într-o seară de joi, am ajuns și eu pe acolo. Nu am mai fost de foarte mult timp, ca să nu spun că sigur este minim un an. N-am fost gură-cască. M-am întâlnit cu niște oameni frumoși cu care nu m-am întâlnit de ceva vreme. Să mai vorbim câte ceva, să găsim rezolvări la unele probleme. Am ajuns în jur de nouă. Surprinzător, eram singurii. Tot Ambientul era gol. Doar noi. Și ospătărițele. De fiecare dată când calc mai încrezător se aude podeaua sub mine. Mă uit în stânga, rezervat. Dreapta, la fel. Pe toate mesele din față scriau că sunt rezervate. Dacă n-am mai fost de ceva vreme, uitasem că joi era seara pentru karaoke. Toate bune și frumoase că n-a fost problemă. Locuri sunt destule. Ambientul este destul de mare și îmbrățișează multă lume. Am comandat, fiecare cu ce-l doare la măsea. 




După, câteva minute bune stăteam și analizam muzica, ce mai este la televizor, atmosfera. S-a stricat. Totul. Nici nu știu dacă disc jockey-ul s-a schimbat. Nici nu m-a interesat. Tot ce știu e că, de fiecare dată când veneam, aveau muzică bună. House. Remixuri. Românești. Muzică veche. Îți plăceau. Nu avea cum să nu atragă locul ăla. Acum parcă scrâșnește cineva din dinți. Îl știu din liceu când mergeam săptămânal. După cum spun mulți amici a ajuns să fie pistol cu apă”.  Nici televizoarele nu mai sunt pe canalele de sport. Unele sunt pe știri și altele au cancanuri ca subiect principal. Băile. Nici astea nu mai sunt ca altădată. Ți-e scârbă să mergi. Ușa culisantă se blochează când tragi de ea. Nu mai vrea nici ea să stea pe șină. La fel și ușile de la toalete. Una are o bucată ruptă din ea. Alta stă să cadă. E lăsată pe-o parte. Și nici nu se mai închid. Wc-ul este murdar. Pe el se văd niște urme de pantofi. Destul de mari. Cu siguranță, sunt de bărbat. Ți-e frică să pui mâna să tragi și apa. Mă întorc. Mă uit și văd că abia în jur de 22 începe lumea să vină. Și asta pentru că sunt cei care au rezervare. Dau să plec și mă bagă-n seamă, din nou, podeaua șubredă.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu