Și nu, nu este o postare că se apropie sărbătorile și, vai, hai să fim mai buni. Ceea ce simți nu e doar acum, de sărbătorile de iarnă. E pe tot anul, pe toate zilele, că parcă te frământă acolo, la inimă, să mai dai și tu un telefon să vezi cum se simt.
 |
| Sursă foto: thoughtcatalog.com |
Mai ai și bunici. La fel, în unele momente nu ne gândim la ei, în vreme ce ei fierb de griji când nu mai știu nici măcar o vorbă de la noi. Abia după câteva zile când picăm obosiți în pat ne aducem aminte că nu i-am sunat pe oamenii care țin mai mult la noi decât țin părinții. Cred cu tărie că, bunicii țin mai mult la nepoți decât la copiii pe care îi au. Dacă ai apucat să stai cu ei când erai mic să fii sigur că n-au cum să nu se atașeze de tine.
Și de câte ori după ce reușim să vorbim cu ei - o dată la două săptămâni, într-un caz fericit - nu le promitem că o să-i sunăm mai des? De câte ori nu le spunem că o să ne ținem de cuvânt de data asta? Și de câte și mai câte ori nu stau bunicii cu telefoanele după ei, ca să fie siguri că o să vorbească cu noi, că cine știe când sunăm.
 |
| Sursă foto: elitedaily.com |
Așa că, pentru părinții tăi, ăia care ți-au dat viață și tot ăia a căror inimă le sare în sus și ochii li se fac mari ce n-ai văzut până acum atunci când văd că îi suni. Pentru bunicii care te-au crescut de mic. Bunici care te-au schimbat, poate, și de scutece. Oameni care te pupau din secundă în secundă, că tare drag le mai era. Pentru rudele care se mai gândesc să întrebe de tine. Pentru toți prietenii care îți sunt alături, mai pune și tu mâna pe telefon și apelează-i! Dacă nu poți să te desprinzi de job nici măcar de sărbători și de acei kilometri distanță de ei, atunci când?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu