Cum s-a văzut Craiova - Brașov din mașină

Șapte dimineața, Craiova. Pregătit să fac până la Brașov în jur de 260 de kilometri, după cum spune Google Maps. Și, ca de obicei, când plec la un drum mai lung am norocul să prind soarele în față. Ce altceva să faci decât să-ți pui ochelarii de soare-n ochi. Zis și făcut. Teamă să mă rătăcesc am avut mai tot timpul chiar dacă am avut un gps și trei telefoane cu aplicații care mai de care să ajute să ajung la Brașov. Cu mașina. Până la Slatina nu ai unde să te rătăcești. Amicul North Cross, că despre el vorbeam când spuneam că am avut un gps cu mine, îmi arată să fac pe undeva stânga și să dau tot în față. Dreptate mare pe capul lui căci m-a băgat pe un drum ca să ies din Slatina de ziceai că este cutremur la cum trepida mașina. Și asta din cauza șoșelei. Nota, nota: de la 1 la 10 îi dau 2. Să nu mai vorbesc de aglomerație și că la ieșirea din Slatina nu știai dacă mergi pe banda ta sau esti pe contra sens. Ieșit-am de pe drumul deloc bun.

Mă îndrept spre Pitești. N-am fost niciodată în „orașul lalelelor” spre rușinea mea, așa că mi-era să nu fac vreo boacănă și să mă rătăcesc pe acolo. „Și, dacă e să mă rătăcesc, mă rătăcesc pentru că mă iau după un amărât de gps”, era în capul meu de cum am intrat în oraș. Și ce să vezi? Rătăcire pe naiba! Am ieșit mai repede decât mă așteptam. Dar nu mi-a fost deloc ușor. Foarte multe flori, în special lalele, de unde își trage și numele, pe mijlocul străzii. Șoferii, grăbiți rău de tot. Claxonează pe oricine. Înjură pe cine pot. Cu un ochi eram la harta gps-ului să văd pe unde o iau de la următorul sens giratoriu și cu altul mă uitam în oglinda șoferului ca să nu mă pocnească un Renault albastru cu numere de Argeș. Fac sensul, merg în față și, când să fac stângă să ies din Pitești, o aglomerație de-ți venea să te dai jos din mașină și să o iei pe jos. În stânga se bagă unul cu un Bmw, că doar are „cinciar” și are prioritate oriunde s-ar duce. În jur de 9 și jumătate și în față un moș gesticulează că nu are loc să treacă cu Matizul, deși era loc să treacă și două mașini.

După circa șase minute ies din nebunia de acolo și-i dau bice spre Câmpulung. Dezamăgitor. Drumul Câmpulung - Brașov nu este atât de bun pe cât mă așteptam. Sau cel puțin nu se compară, vorba unui nepoțel de-al meu, cu cel de la Craiova la Pitești.

Ajungi la Rucăr. De acolo ține bine de telefoane și ce mai ai prin mașină să nu cadă de prin sertare că vin serpentinele. Și ce serpentine! Spre exemplu, la un motor de 1.4 16V cu 75 de cai putere poți să urci doar cu a doua. Cu a doua dacă sunteți patru în mașină și mai aveți și bagaje. Cum se circulă? GROAZ-NIC. Sunt mulți nebuni care cred că dacă au un motor și cuplu mai mare decât ceilalți sunt regii serpentinelor. Îmi amintesc că era unul care se băga în depășiri pe porțiune de drum unde vizibilitatea este redusă. Sau, de fapt, unde nu era vizibilitate. Probabil este un tip norocos de fel, căci, pe lângă faptul că era inconștient, dacă venea mașină din sens opus, vai și amar de soție și cele două fetițe.

Serpetine Rucăr - Bran

În apropiere de Piața Sfatului, Brașov

După peste 40 de minute de urcare pe serpentinele de la Rucăr și Bran ajung, într-un final, la Brașov. E, ce să vezi aici! Când mi-a fost lumea mai dragă că am ajuns și am trecut și de Piața Sfatului, mă pune la al doilea sens giratoriu să fac dreapta. Și dreapta a rămas că aveam interzis. Nu știam pe unde să o mai iau. Mă rătăcisem. Se făcuse aproape 13. Pierdut de-a binelea. L-am închis și după am întrebat fie taximetriștii, fie oamenii care veneau cu plase în mână. Și am nimerit o tanti cumsecade care mi-a explicat străduță cu străduță. Și ea a spus că Brașovul este un oraș destul de întortocheat, „dar ce să faci, ne descurcăm cum putem, maică”.