Pretenții din ce în ce mai mari

La ceas de noapte s-a găsit și olteanul ăsta venit la Timișoara să-și scrie anunțul de participare pentru SuperBlog. Între timp, nu mai are rost să vă spun despre acest nume, găsiți aici, aici și aici mai multe articole sau puteți intra pe link-ul de mai sus și vă faceți o părere despre ce și cum.

Iar dacă până acum am participat să iau „temperatura”, de acum încolo încep să am și pretenții. De la mine, desigur. Vreau să încep să câștig cât mai mult și începând cu această ediție vreau să țintesc fix locul ăla din mijlocul dartboard-ului, adică primul loc. 

Sursa foto: wikipedia.org

Rămâne de văzut cum mă descurc cu termenele. Mai ales că tot ce o să scriu, o să scriu după ce vin de la job. Și cred că o să fie momente când poate o să mai și lipsesc de la facultate ca să scriu.

Pentru că, nu-i așa, deadline-ul este deadline. Și asta am învățat-o pe pielea mea, încă de la 17 ani. Și dacă mai este ceva pentru care mă apuc să mai scriu la această competiție, acel ceva este, de fapt, networking-ul. 

S-a format un cerc frumos, aici, la SuperBlog, am cunoscut oameni frumoși și îndrăzneți. Și am decis să-i păstrez. Pe Facebook, în telefon, pe blog, după cum s-a putut. 

Puțin cam sec, nu ca vinul, dar până data viitoare promit să remediez situația. Sau poate nu, că uneori mai trebuie și articole ca ăsta - scurt și la obiect.