Eram clasa a noua, liceu cu foarte multe oportunități, și, cum am urmat un profil bilingv franceză a venit, într-un final, și dragul schimb de experiență. Mult așteptat și mult râvnit.
Pentru început, au venit mai întâi francezii iar câteva luni mai târziu am plecat și noi în Rennes. Dar până să plecăm noi, am avut vreme de două săptămâni să îi dăm pe spate cu toate lucrurile și locurile noastre tradiționale și speciale.
Am putut să îi ducem pe unde am vrut, să mănânce ce au vrut și să facem ce am vrut. Însă, al meu corespondent, Anthony - cu care păstrez și acum legătura, mi-a spus că este foarte important pentru el să cunoască locurile noastre pentru că o dată în viață te întâlnești cu astfel de locuri și mergând pe principiul „never say never” nu vrea să se abată de la acest criteriu.
Zis și făcut. Așa că, în prima săptămână a fost de acord să vadă mai întâi locurile tradiționale românești și să vorbim mai mult despre datini și obiceiuri în vreme ce vedeam și diverse așezăminte.
Ceea ce a ținut de județul Dolj, căci atunci încă eram în liceu în Craiova, nici nu s-a pus problema să nu-i arătăm (eu și ai mei). În acest fel a ajuns să cunoască câțiva meșteri populari care fac produse românești tradiționale și a văzut cum sunt satele la noi și, cel mai mult, i-a plăcut că știam povestea fiecărui loc.
Iar de fiecare dată, din reacțiile pe care le avea, îmi dădeam seama cât de multe știu despre tradițiile noastre românești care se legau cu locurile pe care le vedeam: biserica, oamenii cu lumânări, copii mici participanți la botez sau chiar miri și mirese. I-am povestit despre Ursitoare, dar și despre botez pentru că am prins unul așa cum spuneam mai sus.
Mai ales că, la noi, în Oltenia, rolul moașei este unul foarte important pentru că, în afara de a duce copilul la botez, moașa trebuie de Sfântul Vasile să meargă la casa copilului cu un colac și un ban de argint, cadouri pentru copil și părinți, și cu colacul pus pe capul copilului îl dă de grindă, urându-i acestuia să crească mare, sănătos și cuminte.
Apoi, pentru tot efortul ei, moașa este așezată la masă și este servită cu toată încrederea. I-am povestit și despre obiceiurile de nuntă, despre ceremoniile de înmormântare, dar și despre sărbătorile importante la români. Am decis să insist pe atribuțiile moașei pentru că de acest lucru Anthony a fost cel mai atras și interesat să afle cât mai multe detalii.
În a doua săptămână mi-am concentrat atenția strict pe tradițiile românești încercând să-i spun cât mai multe lucruri despre acestea. Dar, cel mai mult m-au ajutat diversele suvenire.
Pentru că puteam să îi arăt un suvenir cu autenticitate - să-l facă să aibă ceva palpabil - și să încep să îi spun mai multe informații despre acel produs. Iar ca să vă dau și un exemplu mai concret despre asta, vă las mai jos un model de ie tradițională, dar dacă sunteți atenți veți vedea că prezentă este și o lingură din lemn.
Și pentru că perioada când a venit el a fost cam la două luni după Paște, nu am mai avut să-i arăt și ouăle tradiționale românești. Însă, am putut să-i arăt pe internet cum arată ouăle de Paște, dar și care este procesul pentru a face un model ca cel de mai jos, însă nu mai întâi de a-i explica pentru a știi cât de cât.
După ce v-am spus toate aceste lucruri, aș vrea să știți că, acum la câțiva ani distanță, i-aș da alte lucruri suveniruri, doar că aș schimba, fără îndoială locul de unde să le iau. Și, din punctul meu vedere, ia a fost, este și va fi cel mai tradițional lucru.
Reprezintă portul românesc și, nu știu dacă ați observat, dar tot mai mulți oameni au început să poarte ia. Sigur că, la început a fost purtată doar de 1 decembrie, însă, cu timpul, românii au înțeles că joacă un rol foarte important în istoria și tradiția românească.
Fetele știu asta și au început să poarte ia mult mai mult ca noi, băieții. În special vara pentru că este subțire și nu o să-ți fie cald în ea. Sau după cum spun ele, este „vaporoasă”. Deci aș da drept suvenir oricărui român pentru că aceasta trebuie să ne reprezinte și, cu atât mai mult, unui străin care vine în vizită în România
Un alt punct important pe care vreau să-l ating este suvenir cumpărat în timpul călătoriilor. Și eu, la fel ca Anthony, pun foarte mare accent pe a cumpăra cât mai multe lucruri din locurile în care mergem. De ce? Pentru că mă ajută foarte mult să-mi aduc aminte de locul pe care l-am văzut.
 |
| O poză din arhivă când am fost cu încă o franțuzoaică într-o biserică |
De exemplu, din Notre-Dame de Strasbourg mi-ar luat drept suvenir un lănțișor din catedrală. Atunci când am fost în Paris și m-am dat cu vaporașul pe Sena mi-am făcut o poză înainte de a te urca pentru plimbare și oamenii de acolo mi-au printat-o.
Mi-ar fi plăcut tare mult să am mai multe de ales, însă Franța nu are chiar atât de multe lucruri tradiționale precum România, de aceea am și înțeles reacția tuturor vizitatorilor francezi atunci când li se arăta câte un obiect cu specific tradițional românesc.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu